Houston…we have a problem

08/06/2016 — Scrie un comentariu

echipa express
N-am mai scris de ceva timp, cum se intampla de obicei 🙂 Dar trebuie facut scrisul un obicei. Toamna trecuta am inceput un set de „reforme” pentru a iesi din criza noastra a vanzarilor scazute. Am redus preturile, schimbat cuptorul din electric cu unul pe gaz pentru a reduce costurile, am schimbat furnizorul ambalajelor, am „lucrat” asupra furnizorilor pentru a reduce costurile cu materia prima, fara a reduce calitatea lor si multe altele. Toate au adus la rezultatul la care ma asteptam, cresterea vanzarilor. Acum vindem dublul fata de toamna trecuta.

Dar a aparut o alta problema – personalul. Cum spunea ‘Nea Iancu – este atat de sublim, incat lipseste cu desavarsire 🙂

Atunci cand am inceput, planul era – deschidem o pizzerie, din oamenii care vor lucra in bucatarie ii voi „vedea” pe cei mai rasariti, care vor avansa rapid la sefi de tura, administratori de pizzerii si astfel vom avea managementul pentru viitoarele locatii asigurat.

Dar, ca deobicei, eram prea naiv, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Ma tot gandeam – de ce in Romania nu au aparut in 26 de ani retele de restaurante puternice, peste 10 unitati? Mai mari de atat sunt doar multinationalele (McDonalds, KFC). De ce unii pot si altii nu pot?

Acum incep sa inteleg – bariera (si binecuvantarea in acelasi timp, depinde de punctul de vedere) sunt oamenii. Prea putini oameni cu calitati de administrator/manager/gospodar. Si cei mai buni sunt „luati” de ăi mai mari.

De ce firmele locale nu pot sa fie nationale? Cea mai mare retea locala de restaurante – City Grill – are locatii doar in Bucuresti. Din concepte de restaurante strict romanesti nu stiu nici o retea mai mare decat City Grill. Au reusit cei de la Petru, dar covrigariile sunt un business cu procese mult mai putine si mai usor de controlat. Cei de la Luca parca au cateva pizzerii in orase diferite. Jerry’s iarasi au in mai multe orase, dar ei sunt delivery, nu si restaurant.

A doua intrebare – de ce McDonalds totusi a ajuns la aproape 70 de restaurante?

Cred ca raspunsul este cultura interioara a companiei – organizarea tuturor informatiilor si proceselor este atat de ampla la Mc, incat orice post – chiar si administratorul de restaurant – are notate toate activitatile pe care trebuie sa le faca, pe cand in retelele locale administratorul trebuie sa fie foarte pro activ, sa gandeasca, sa vrea sa faca si sa dreaga lucruri care inca nu sunt scrise in fisa de post.

Poate noua ne e caracteristic sa ne fie frica sa facem lucruri noi fiindca ne e frica sa gresim? Gresitul e bun, gresitul e fun, inveti doar din greseli. Din reusite – nu inveti, doar te ingamfezi (daca n-ai gresit de n-spe mii de ori, pana a reusi) 🙂

Concluzia e una – in domeniul asta, diferenta intre mare si mic este doar personalul. Scopul meu este sa-mi dau seama cum sa atragem oameni buni, cum sa-i tinem, sa-i motivam ca ei sa faca lucruri mai bune, mai multe decat fac oamenii concurentilor.

Inca nu stiu cum sa o fac, dar aflu 🙂

P.S. din poza facuta acum un an, au ramas in echipa pana acum doar trei, eu, Bogdan si Stefania.

Anunțuri

Niciun comentariu

Fii primul care începe conversația!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s